Pe 18 octombrie, The “Original” Blues Brothers™ Band concertează în premieră, în România, la Sala Palatului.
Vă reamintim că până pe 1 august, beneficiați de 20% reducere la toate categoriile de bilete:
Cumpara bileteÎncet dar sigur vom descoperi această trupă specială. Astăzi, vi-l prezentăm pe Steve „The Colonel” Cropper.
Privit ca unul dintre cei mai buni chitariști de studio din industria muzicală, și cel mai probabil unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați chitariști de soul din lume, Steve Cropper a fost asociat timp îndelungat cu casa de discuri Stax Records din Memphis, Tennessee, și a fost unul dintre pionierii care a definit „sound-ul Memphis”. Figură importantă a mișcării soul din anii ’60, Steve Cropper nu s-a impus doar ca instrumentist și orchestrator (a colaborat cu artiști precum Otis Redding, Sam & Dave și Wilson Pickett) ci și în calitate de compozitor, scriind piese precum „Green Onions”, „In The Midnight Hour” (cu Wilson Pickett), „Knock On Wood” (cu Eddie Flyd) și „(Sittin’ On) The Dock Of The Bay” (alături de Otis Redding). Spre sfârșitul anilor ’70, Steve s-a implicat în proiectul The Blues Brothers Band, a făcut parte din distribuția ambelor filme, s-a bucurat de numeroase apariții TV alături de acest proiect și a susținut turnee numeroase. Recent, redactorii revistei britanice MOJO au întocmit un Top 100 al celor mai buni chitariști din toate timpurile, iar Steve Cropper a fost pus pe locul 2 după Jimi Hendrix. În 1992, Steve a fost introdus atât în Rock And Roll Hall Of Fame (alături de Booker T & The MG’s) precum și în Rhythm And Blues Hall Of Fame. În 2007, Steve a primit Premiul Grammy pentru întreaga carieră. Din fericire pentru noi, legenda continuă!
În 2011, Steve Cropper a acordat un interviu site-ului earlyblues.com, în care a vorbit despre cariera lui impresionantă.
Reporter: Cum a fost copilăria în Dora, Missouri și mai apoi în Memphis, Tennessee?
Steve Cropper: Am crescut la o fermă, unde îmi amintesc că ascultam mult radioul. Apoi tatăl meu s-a angajat ca polițist în West Plains, Missouri, la vreo 20 de mile de locul în care crescusem. Acolo se asculta multă muzică country și erau foarte multe concerte, toate posturile de radio difuzau country. Dar îmi amintesc că era un post de radio unde ascultam și alt gen de muzică… de exemplu piese precum „How Much Is The Doggie In the Window” sau „Tonight We Love”. Îmi amintesc că aveam 8 ani când mi s-au întâmplat două lucruri extraordinare: după ce a lansat hitul acela, „Smoke, smoke, smoke that cigarette… smoke yourself to death…”, Tex River a pornit în turneu și printr-o minune a ajuns și în West Plains, Missouri, eu am fost la acel concert și mă pot mândri că am autograph de la Tex River. A fost punctual culminant al copilăriei mele. Al doilea lucru nemaipomenit care mi s-a întâmplat, probabil în același an, a fost concertul The Grand Ole Opry în care au cântat The Carters. Atunci a debutat pe scenă June Carter, care avea vreo 13 ani. Nu voi uita niciodată momentul ei solo din acel concert. Din același concert au făcut parte și Hank Snow și Rod Brasfield. A fost prima mea întâlnire cu muzica live. Dar nu-mi amintesc să mă fi gândit: „uite, asta aș vrea să fac și eu când voi fi mare”, chiar dacă întâlnirea cu acești artiști m-a marcat. Nici măcar după ce m-am mutat în Memphis, unde eram mereu în preajma unor artiști precum Johnny Cash, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis și Carl Perkins. Pentru mine, muzica a fost mereu distracție. Chiar și acum… eu nu cant la chitară, eu mă „joc” la chitară. Pentru mine este o joacă. Nu am încercat niciodată să-mi perfecționez tehnica, pur și simplu iau chitara, lovesc corzile, le ciupesc în timp ce dansez. Poate de aceea am rămas tânăr în spirit. Este vital să nu uiți să te joci! Publicul simte imediat dacă mimezi entuziasmul pe scenă.
Reporter: De unde vine porecla „The Colonel”?
Steve Cropper: Am urmat programul de instruire militară, Reserve Officers Training Corps, am fost și căpitan al echipei de pușcași timp de 3 ani în timpul școlii. Apoi, după ce am devenit musician și am început turneele, făceam pe șeful. Dădeam indicații tuturor pe un ton ridicat. Țin minte că eram în turneu în Japonia alături de Levon Helm și băieții, iar Tom Malone a venit la mine și mi-a spus: „Cropper am un cadou pentru tine din partea tuturor” și mi-a dat un tricou cu epoleți și apoi toată lumea a început să-mi spună „Colonelul”, mai în glumă mai în serios. Nu-mi propusesem să fac pe șeful, dar asta era firea mea, așa fusesem școlit. Nici astăzi, copiii mei nu s-au obișnuit cu faptul că vorbesc tare și dau indicații. Fiica mea mi-a spus într-o zi: „tată, tu te-ai născut nebun”. (râde) În timpul școlii, coleii mă strigau „Dumbo” pentru că aveam urechile mare, precum celebrul elefant.
