Florin Piersic Jr: „ Nu vreau ca spectacolul Freak Show” să fie confundat cu un stand-up comedy

Pe 26 decembrie, vă invităm la Teatrul Național (Sala Studio, ora 20.00), la spectacolul „Freak Show” cu Florin Piersic Jr.

Bilete găsiți AICI

Pagina de Facebook a evenimentului

Într-un interviu acordat lui Andrei Vornicu (liternet.ro), Florin Piersic Jr declara despre spectacolul Freak Show:

„L-am scris în timp, începând cu 2006-2007. Am scris iniţial nişte povestiri scurte. Unele erau construite ca nişte monoloage. Le spuneam poveşti la ora aia, deşi erau clar nişte monoloage. Le-amadunat într-o carte la un moment dat, la propunerea editurii Humanitas. Istoria e simplă: la Humanitas lucra Vlad Zografi. El citea nişte pastile pe care le scriam eu în 24-Fun, o revistă gratuită de cultură urbană, era cumva cool să fii în revista aia, şi ei mi-au dat ocazia asta. În revista respectivă scriam la două săptămâni şi apărea o poveste mai bună, una mai proastă. A fost un fel de antrenament pentru mine: aveam un deadline, era puţin ca în jurnalistică, dar aveam multă libertate în alegerea temei. O chestie care a rămas valabilă şi astăzi. Îmi doresc foarte mult ca cineva, dacă ia o revistă din 2007-2008, 24-Fun sau Unica din 2014, povestea pe care o citeşte, cea semnată de mine, să fie valabilă şi în ziua aia. Nu vreau să mă agăţ de un eveniment care fixează în timp. Dacă tu găseşti revista în sala de aşteptare de la dentist, o răsfoieşti şi găseşti o povestire care e valabilă şi acuma, sunt încântat. Două chestii publicate în 24-Fun, cine mai ştie când, se regăsesc şi în Freak Show. Vlad Zografi a citit câteva poveşti publicate în 24-Fun, i-au plăcut, m-a contactat şi mi-a propus să facem o carte. Am fost foarte mirat, apoi, bineînţeles, entuziasmat. Am scos de la sertar multe lucruri pe care nu le publicasem, sau le publicasem în nişte reviste care s-au stins între timp, şi le-am adunat în Opere cumplite.

După ce a apărut în 2009, am auzit că există studenţi care folosesc materiale din cartea asta şi se duc să joace un spectacol într-un bar, poate un spectacol mai experimental, uneori un spectacol însemna jumate de oră în care încăpeau patru monoloage. Multe dintre materiale nu mi s-au părut bine alese pentru un spectacol de teatru. Apoi m-am gândit să fac eu însumi un show pe materialul meu. Am vrut să fac cu doi actori. Nu mă simţeam în stare s-o fac singur, după Sex, Drugs, Rock & Roll. Până la urmă, am rămas singur pentru că aşa a fost, oamenii s-au temut, am citit cu doi actori care s-ausperiat cumva de proiect şi am învăţat textul în vara lui 2013. Am fost plecat o lună cu prietena mea, care a avut mare răbdare, a stat cu mine, m-a ascultat. Iniţial trebuie să înveţi textul, apoi apar foarte multe lucruri care se schimbă după premieră. Mă rog, până la premieră a fost un drum, premiera s-aîntâmplat pe 7 decembrie 2013, iar în 2014 am trecut printr-o şcoală serioasă. Învăţ la fiecare spectacol, iar şcoala de care vorbesc s-a întâmplat în turnee. Am fost prin ţară şi am constatat că fiecare public, fiecare loc e altfel, sunt reacţii la care nu mă aştept niciodată, nu pot să fixez totul 100%, şi asta e foarte bine. Spectacolul cred că va evolua pentru că sunt liber oricând să scot un monolog şi să îl înlocuiesc cu altul. Deja s-a întâmplat: două monoloage au sărit din schemă şi au fost înlocuite cu altele. Au rămas tot 13 personaje. Sunt unele care sunt bine cimentate pe poziţie şi sunt altele pe care nu le văd neapărat imperfecte, dar pot să-mi iau libertatea să mai schimb pentru surpriza spectatorului care vine să vadă poate pentru a treia oară spectacolul. Sunt oameni care îl văd în repetate rânduri şi nu se plictisesc. E adevărat, pe undeva, că el trăieşte foarte bine la Godot Cafe-Teatru. Nu pot pune o amprentă clară şi să spun că publicul de la Godot e ăsta, că arată aşa. Depinde de seară, de momentul zilei. Ei au spectacole uneori de la 7, alteori de la 10 seara. Eu am învăţat să iau spectacole de la 7. Prefer să joc mai rar şi să ştiu că e o zi mai puţin agitată, cu un public puţin mai liniştit. Ştii, nu vreau să fie confundat spectacolul ăsta cu un stand-up comedy şi încerc să mi le aşez în timp fiindcă ţin la spectacol, îmi dau seama cât contează fiecare detaliu. E important până şi momentul zilei şi ziua din săptămâna când îl joc pentru ca să pot să fac eu faţă şi să fie în regulă. Şi mi-a dat nişte satisfacţii nebănuite. De-asta spun că au fost momente care mi-au ieşit mai bine decât în seara asta. Dar învăţ permanent şi chiar mi-aş dori să-l mai pot juca un an sau doi. Rămâne de văzut dacă se va întâmpla”.

Puteți citi interviul în întregime AICI

Facebook Comments